Divorț pronunțat în străinătate: cum îl recunoașteți în România

Mulți români divorțează în țara în care locuiesc – Italia, Spania, Germania, Marea Britanie sau SUA – și presupun că hotărârea produce automat efecte și în România. De multe ori nu este așa: până când divorțul nu este recunoscut și menționat în actele de stare civilă românești, în evidențele din România figurați în continuare căsătorit. Asta poate bloca o nouă căsătorie, schimbarea numelui, vânzarea unui imobil sau dezbaterea unei moșteniri.

1. De ce este necesară recunoașterea divorțului în România

Hotărârea străină de divorț produce efecte în statul în care a fost pronunțată, dar registrele de stare civilă din România nu se actualizează automat. Fără mențiunea divorțului pe actul de căsătorie românesc:

• nu puteți încheia o nouă căsătorie în România;
• pot apărea probleme la revenirea la numele dinaintea căsătoriei;
• bunurile dobândite ulterior pot fi considerate, aparent, bunuri comune;
• pot apărea dificultăți la notar, la vânzarea unui imobil sau la dezbaterea unei succesiuni.

2. Divorț pronunțat într-un stat membru al Uniunii Europene

Hotărârile de divorț pronunțate în statele membre UE (cu excepția Danemarcei) se recunosc în celelalte state membre fără nicio procedură specială, potrivit Regulamentului (UE) 2019/1111 (pentru procedurile începute după 1 august 2022) și, pentru procedurile mai vechi, Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.

În practică, pentru ca divorțul să fie menționat pe actul de căsătorie românesc, se depune o cerere la serviciul de stare civilă competent (în țară sau prin misiunea diplomatică a României), însoțită de hotărârea de divorț și de certificatul standard eliberat de instanța străină, cu traducere în limba română. Recunoașterea poate fi refuzată doar pentru motivele limitate prevăzute de regulament, de exemplu dacă hotărârea este vădit contrară ordinii publice.

3. Divorț pronunțat în afara Uniunii Europene

Pentru hotărârile pronunțate în state din afara UE – Marea Britanie (după 1 ianuarie 2021), SUA, Canada, Elveția, Norvegia, Republica Moldova și altele – se aplică, în lipsa unui tratat care să prevadă altfel, regulile din Cartea a VII-a a Codului de procedură civilă (art. 1095 și următoarele). Cererea de recunoaștere se judecă de tribunal, care verifică, printre altele, dacă:

• hotărârea este definitivă potrivit legii statului în care a fost pronunțată;
• instanța străină a fost competentă să judece divorțul;
• dreptul la apărare al soțului pârât a fost respectat, inclusiv prin citarea legală;
• hotărârea nu contravine ordinii publice de drept internațional privat român.

Tribunalul nu rejudecă divorțul și nu analizează din nou motivele lui; verifică doar condițiile de regularitate ale hotărârii străine. Detalii despre procedură găsiți pe pagina noastră dedicată procedurii de exequatur.

4. Ce acte sunt necesare

• copia hotărârii de divorț, eliberată de instanța sau autoritatea străină;
• dovada că hotărârea este definitivă (de exemplu, o mențiune sau un certificat al instanței);
• dovada citării soțului pârât, dacă acesta nu a participat la proces;
• apostila conform Convenției de la Haga din 1961 sau, după caz, supralegalizarea documentelor;
• traducerea autorizată în limba română, legalizată;
• certificatul de căsătorie românesc și actul de identitate;
• procura pentru avocat, dacă procedura se face fără prezența dumneavoastră în țară.

5. Trebuie să vin în România?

Nu este necesar. Atât cererea la starea civilă, cât și procedura de recunoaștere în fața tribunalului pot fi realizate prin avocat, pe baza unei procuri date la consulatul României sau la un notar din străinătate (apostilată și tradusă). Durata procedurii judiciare de recunoaștere este, de regulă, de câteva luni, în funcție de tribunal și de cât de complet este dosarul.

6. Ce se întâmplă cu copiii și cu pensia de întreținere

Dispozițiile din hotărârea străină privind autoritatea părintească, locuința copilului și programul de legături personale urmează, în principiu, aceleași reguli: hotărârile din statele UE se recunosc și se execută în România fără exequatur, potrivit Regulamentului (UE) 2019/1111, iar obligația de întreținere este reglementată separat de Regulamentul (CE) nr. 4/2009. Pentru hotărârile din afara UE este necesară, de regulă, recunoașterea și încuviințarea executării de către tribunal.

Dacă încă nu ați divorțat și locuiți în străinătate, citiți și articolul nostru despre divorțul în România când locuiți în străinătate și pagina despre divorțul internațional.