Pe scurt: Malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical, care produce un prejudiciu pacientului și atrage răspunderea civilă a personalului medical sau a unității sanitare (Legea nr. 95/2006). Pacientul poate sesiza comisia de malpraxis, se poate adresa direct instanței pentru despăgubiri, poate sesiza colegiul profesional pentru răspunderea disciplinară sau organele penale, după caz.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, răspunderea civilă medicală a primit o reglementare proprie, dispozițiile legii sus-amintite definind malpraxisul ca pe o eroare profesională săvârșită în exercitarea actului medical ori medico-farmaceutic, cauzatoare de prejudicii pentru pacient și care dă naștere la răspunderea civilă a personalului medical, a unităților sanitare și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare ori farmaceutice.
Erorile profesionale nu cunosc o clasificare în legislația română prin raportare la legislația altor state europene, dar, prin raportare la practica și jurisprudența internă, putem distinge o eroare tehnică care are la bază o serie de factori precum stabilirea unui diagnostic greșit, superficialitatea și îndeplinirea neconștiincioasă a obligațiilor medicale, nealegerea tratamentului adecvat și a posologiei specifice, anamneza incompletă, redactarea defectuoasă a prescripției, greșeala de supraveghere a pacientului, neefectuarea examinărilor clinice de rutină etc., și o eroare de etică medicală care izvorăște din neîndeplinirea obligației de informare a pacientului cu privire la serviciile medicale sau cu privire la propria stare de sănătate, nerespectarea secretului profesional și a confidențialității, lipsa consimțământului informat al pacientului și chiar practica neautorizată, ori, după caz, depășirea limitelor competenței cu excepția situațiilor urgente.
Indiferent de cauză, răspunderea medicală poate fi antrenată numai în condițiile în care persoanele fizice sau juridice implicate în actul medical comit o faptă ilicită concretizată într-o eroare profesională săvârșită în exercitarea actului medical, care să dea naștere unui prejudiciu produs pacientului printr-un act individual al medicului, unității sanitare sau al furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice și datorat fie neglijenței, grabei, imprudenței sau cunoștințelor medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, fie inaplicării standardelor terapeutice aprobate la nivel național sau recunoscute de comunitatea medicală națională și europeană.
Cu toate acestea, simpla conduită ilicită a personalului medical, urmată de nașterea unui prejudiciu pentru pacient nu sunt elemente suficiente pentru a se reține un caz de malpraxis și pentru a se angaja răspunderea personalului medical, fiind necesar să fie dovedită, efectiv, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a medicului și rezultatul vătămător precum și să existe vinovăție din partea personalului medical, fără a fi incidente alte împrejurări sau cauze care să ducă la înlăturarea răspunderii juridice.
Aparte de latura juridică a situației, această ramură de drept este singura care dă naștere unei relații mult mai apropiate între client și avocat, prin natura faptului că primul se vede nevoit să-și relateze întreaga viață conjugală, cu lucruri mai puțin plăcute sau intimități față de o persoană pe care o vede pentru prima oară sau pe care o cunoaște de puțin timp și căreia îi acordă toată încrederea sa pentru a-i reprezenta și apăra drepturile și interesele în cel mai profesionist mod.
Garanția confidențialității reprezintă unul dintre atuurile principale pentru care mulți clienți ne-au apreciat și ne-au recomandat în cercurile sociale și familiale în care-și desfășoară activitatea, consultațiile juridice și toate informările și discuțiile ulterioare, realizându-se cu un singur avocat desemnat și nefiind înregistrate video sau audio.
În permanență, profesioniștii Casei de Avocatură, și-au îndreptat atenția spre o îndrumare corectă a clienților, din punct de vedere decizional, explicându-le incidența juridică rezultată din acțiunile acestora, prezentându-le avantajele soluționării problemelor pe cale amiabilă, în folosul și beneficiul acestora.
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A PERSONALULUI MEDICAL
Răspunderea disciplinară a medicului rezidă în nerespectarea de către acesta a obligațiilor care izvorăsc din legile și regulamentele profesiei sale, din Codul Deontologic și din Statutul și Deciziile Colegiului Medicilor din România, regulilor de bună practică, precum și pentru orice alte fapte săvârșite în legătură cu profesia, de natură a aduce prejudicii de onoare și prestigiu Colegiului Medicilor din România sau însăși profesiei de medic.
Acțiunea disciplinară împotriva medicului se declanșează printr-o plângere înaintată către colegiul din care medicul face parte, în termen de 6 luni de la data la care fapta a fost săvârșită sau de la data la care pacientul a luat la cunoștință de consecințele vătămătoare ale actului medical, plângere care, odată aprobată, dă naștere la acțiunea disciplinară, în cadrul căreia, se vor administra orice probe necesare și concludente pentru soluționarea cauzei, chiar și audierea medicului și a persoanei care a făcut sesizarea.
Acțiunea disciplinară declanșată împotriva personalului medical se finalizează cu un referat care se va comunica părților, în care se va dispune, după caz, sancționarea medicului reclamat sau nu. Sancțiunile disciplinare care se pot aplica sunt:
- mustrarea
- avertismentul
- votul de blam
- amenda de la 100 lei la 1500 lei
- interdicția de a exercita profesia ori anumite activități medicale pe o perioadă de la o lună la 1 an, sancțiune care se radiază după 1 an de la expirarea perioadei de interdicție.
- retragerea calității de membru al Colegiului Medicilor din România, sancțiune care se radiază după o perioadă de timp stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.
Decizia adoptată de comisia de disciplină poate fi contestată, contestația fiind înaintată Comisiei Superioare de Disciplină care poate pronunța una din următoarele soluții:
- va proceda la stingerea acțiunii disciplinare în cazul în care fapta nu reprezintă abatere disciplinară.
- va aplica una din sancțiunile enumerate mai sus
- va stinge acțiunea disciplinară în cazul în care petentul nu se prezintă la audierea fixată de comisia de disciplină, la expertiza dispusă sau nu își precizează poziția față de solicitările comisiei.
Decizia Comisiei Superioare de disciplină poate fi contestată la instanța competentă, de către medicul sancționat.
Răspunderea penală a personalului medical
Răspunderea penală a personalului medical se poate angaja în condițiile în care fapta concretă săvârșită de personalul medical întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de legea penală.
Pentru ca o faptă să constituie infracțiune și să conducă la răspunderea penală a personalului medical este necesar ca trăsăturile faptei ilicite atribuite medicului să fie identice cu trăsăturile faptei descrise în norma de incriminare, să se constate că nu ne aflăm în prezența unei cauze justificative și să se dovedească, prin probatoriul administrat în cauză, că fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege
Rațiunea instaurării răspunderii penale a personalului medical rezidă în necesitatea de a ocroti viața persoanei împotriva celor care nu manifestă prevederea, precizia și prudența necesară, corespunzătoare în special în desfășurarea activităților medicale care creează leziuni traumatice ce pun în pericol viața victimei sau care produc, direct sau indirect, moartea persoanei.
Interpretarea corectă a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, a posibilităților de prevedere concrete, a respectării măsurilor de prevedere pentru exercitarea profesiei sau a activității, a conduitei medicale ulterioare a pacientului, precum și a întregului material probator administrat în cauză conduc la stabilirea încadrării juridice exacte a faptei personalului medical.
Totodată, aprecierea corectă a culpei medicale, a prejudiciului cauzat pacientului, precum și a legăturii de cauzalitate directe dintre faptă și prejudiciu care să poată atrage răspunderea medicală, aparține instanței de judecată care va proceda la analizarea contextului și a împrejurărilor în care faptele incriminate au fost săvârșite, a gravității faptei, a conduitei medicale a inculpatului precum și a modalității în care acesta și-a exercitat obligațiile prevăzute expres de lege.
Răspunderea penală a personalului medical se va angaja ori de câte ori se poate reține că au fost încălcate atribuțiile și obligațiile specifice profesiei sau acestea au fost îndeplinite în mod defectuos, în sensul nerespectării prevederilor legale și a principiilor de etică și deontologie medicală, în cadrul actului medical, iar prin acestea s-a cauzat victimei o vătămare a intereselor personale ale acesteia sau s-a pus viața în pericol a unei persoane, fiind întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și sancționate de Codul Penal sau alte legi speciale.
Răspunderea civilă a personalului medical
Răspunderea civilă medicală se fundamentează pe ideea de culpă și se angajează ori de câte ori, prin fapta proprie, în exercitarea, în mod defectuos, a actului medical sau medico-farmaceutic, personalul medical cauzează un prejudiciu cert, fie de ordin moral, fie de ordin material pacientului, ca utilizator de servicii medicale, iar acest prejudiciu este consecința indubitabilă a persoanei fizice sau juridice prestatoare de servicii medicale.
Condiții speciale pentru antrenarea răspunderii civile a personalului medical sunt prevăzute în Legea Nr. 95/2006 care consacră categoriile de persoane care pot fi trase la răspundere și anume furnizorul de servicii medicale, pe de o parte, iar pe de altă parte, stabilește împrejurările în care fapta ilicită să fi fost săvârșită și anume, cu ocazia furnizării serviciului medical, în speță, în cursul manoperelor la care este supus pacientul.
Legiuitorul român a înțeles să reglementeze și cauze exoneratoare de răspundere în condițiile în care daunele și prejudiciile aduse în exercitarea profesiei se datorează condițiilor de lucru, infecțiilor nosocomiale, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament, efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor acceptate, care vor fi asumate de către pacient în măsura în care medicul a procedat la comunicarea acestora, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor sau în situația în care aceștia acționează cu bună-credință, în situații de urgență și cu respectarea competenței acordate.
În stabilirea culpei medicale instanța de judecată va avea în vedere modalitatea în care personalul medical și-a îndeplinit obligațiile profesionale, condițiile de lucru și punerea în practică a cunoștințelor profesionale, alegerea procedurilor terapeutice adecvate, supravegherea continuă și corectă a subalternilor, precum și o serie de alți factori specifici exercitării profesiei, care pot duce la angajarea răspunderii civile medicale.
Comisia de malpraxis
Comisia de malpraxis are în componență reprezentanți ai autorităților de sănătate publică locală, ai caselor județene de asigurări de sănătate, ai colegiului județean al medicilor, ai colegiului județean al medicilor dentiști, farmaciști, ai ordinului județean al asistenților și moașelor din România și un expert medico-legal, care are ca atribuții primirea plângerilor de malpraxis, formulate de către pacienții prejudiciați, de către reprezentantul lor legal sau convențional sau de către succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act medical defectuos imputabil personalului medical și stabilirea existenței sau nu a vreunui caz de malpraxis.
Procedura de stabilire a existenței unui caz de malpraxis de către comisia de malpraxis are o natură administrativă, fiind prealabilă inițierii unei acțiuni judiciare și aparține, în mod exclusiv, persoanelor prejudiciate și succesorilor în drepturi ale acestora.
Odată sesizată de către persoana păgubită sau de către moștenitorii acesteia, în caz de deces, comisia de malpraxis, dacă va constata că nu există cazuri de clasare, va proceda la desemnarea unui expert sau a unui grup de experți, în vederea efectuării unui raport asupra cazului de malpraxis reclamat, expertul sau experții, după caz, fiind obligați ca, în termen de 30 de zile să înainteze un raport comisiei, comunicat și părților.
Onorariul expertului se va comunica părții care este obligată, în condițiile în care dorește întocmirea raportului de expertiză, să achite onorariul expertului, stabilit în sarcina sa, în termen de 5 zile lucrătoare, sub sancțiunea clasării cauzei.
În termen de 3 luni de la momentul sesizării, comisia va adopta o decizie asupra speței, decizia comisiei de malpraxis fiind comunicată tuturor părților implicate, persoanele nemulțumite putând face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării la instanța de judecată competentă.
Casa de Avocatură oferă servicii de asistență juridică și reprezentare în domeniul medical, atât în procedura adiacentă disciplinară de sesizare asupra abaterilor disciplinare și a comisiei de malpraxis cât și în faza litigioasă, de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru personalul medical și de obligare la plata daunelor materiale și morale.
Ca parte a activității Casei de Avocatură în domeniul dreptului medical menționăm următoarele activități:
- Elaborarea și redactarea sesizărilor către Colegiul Medicilor, respectiv, Comisia Superioară a Medicilor;
- Redactarea și susținerea sesizărilor înaintate comisiei de malpraxis, asistență și reprezentare;
- Contestarea procesului-verbal de clasare a sesizării de malpraxis;
- Contestarea deciziei comisiei de malpraxis;
- Redactare, susținere, asistență juridică și reprezentare în fața instanțelor de judecată competente în acțiunile având ca obiect acțiunea în răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice și despăgubiri pentru daune morale și materiale;
- Asistență și reprezentare în fața instanțelor de judecată competente în acțiuni având ca obiect obligarea personalului medical la eliberarea dosarului medical;
- Asistență și reprezentare în procedura răspunderii penale a personalului medical;
- Consultanță, asistență juridică și reprezentare în procedura medierii.
Întrebări frecvente
În cât timp pot cere despăgubiri pentru malpraxis?
Termenul general de prescripție este de 3 ani și curge de la data la care pacientul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și persoana care răspunde de ea (art. 2528 Cod civil). Sesizarea timpurie a unui avocat ajută la conservarea probelor medicale.
Este obligatorie sesizarea comisiei de malpraxis înainte de proces?
Nu. Procedura în fața comisiei de malpraxis este facultativă: pacientul poate alege să meargă direct în instanță pentru acordarea despăgubirilor. Decizia comisiei poate fi însă utilă ca probă și poate facilita plata despăgubirilor de către asigurător.
În ce termen pot face plângere la Colegiul Medicilor?
Plângerea disciplinară împotriva medicului se face, de regulă, în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei sau de la data la care pacientul a luat cunoștință de consecințele prejudiciabile ale actului medical.
Am dreptul la copii după dosarul medical?
Da. Pacientul are dreptul de acces la datele medicale personale și poate obține copii ale documentelor din dosarul medical (Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului). Dacă unitatea sanitară refuză, eliberarea documentelor poate fi cerută în instanță.
Cine plătește despăgubirile pentru malpraxis?
Personalul medical are obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru malpraxis. Despăgubirile se plătesc de asigurător în limita sumei asigurate, iar diferența poate fi suportată de medic sau de unitatea sanitară, potrivit hotărârii instanței.
Informații actualizate în octombrie 2026. Răspunsurile au caracter general și nu înlocuiesc consultarea unui avocat pentru situația dumneavoastră.
