premium wordpress themes

+40735750565

Luni - Vineri: 09.00 - 19.00

Disponibil oricand

Facebook

Twitter

DREPTUL FAMILIEI

SUPLINIRE CONSIMTAMANT

RAPIRE INTERNATIONALA

DREPTUL FAMILIEI

Dreptul familiei reprezinta un cumul de prevederi legale care reglementeaza raporturile juridice de ordin patrimonial si personal, izvorate din casatorie, filiatie, adoptie si alte raporturi asimilate de normele juridice.

 

Titulara cabinetului, doamna avocat Dragomir Mirela-Adriana, ofera servicii complexe si aprofundate in domeniul dreptului familiei, pornind de la simple consultatii de initiere si informare cu privire la modalitatile de solutionare a litigiilor in domeniu si pana la asistare si reprezentare in instanta in litigii de divort in care sunt implicati copii minori aflati in afara teritoriului Romaniei sau in litigii de rapire internationala de copii.

 

Necesitatea asistarii si reprezentarii de catre un avocat specializat in procedura divortului este impusa atat de multiplele modificari si completari legislative care nu pot fi cunoscute si interpretate in mod corect de catre un justitiabil fara o pregatire temeinica in domeniu, cat si de prezenta in fata instantei a unei persoane neimplicate emotional, lucide si obiective care sa expuna faptele dintr-o perspectiva reala si juridica.

 

Pornind de la aceste principii, ne-am concentrat atentia spre urmatoarele domenii:

Aparte de latura juridica a situatiei, aceasta ramura de drept este singura care da nastere unei relatii mult mai apropiate intre client si avocat, prin natura faptului ca primul se vede nevoit sa-si relateze intreaga viata conjugala, cu lucruri mai putin placute sau intimitati fata de o persoana pe care o vede pentru prima oara sau pe care o cunoaste de putin timp si careia ii acorda toata increderea sa pentru a-i reprezenta si apara drepturile si interesele in cel mai profesionist mod.

 

Garantia confidentialitatii reprezinta unul dintre atuurile principale pentru care multi clienti ne-au apreciat si ne-au recomandat in cercurile sociale si familiale in care-si desfasoara activitatea, consultatiile juridice si toate informarile si discutiile ulterioare, realizandu-se cu un singur avocat desemnat si nefiind inregistrate video sau audio.

 

In permanenta, profesionistii cabinetului nostru, si-au indreptat atentia spre o indrumare corecta a clientilor, din punct de vedere decizional, explicandu-le incidenta juridica rezultata din actiunile acestora, prezentandu-le avantajele solutionarii problemelor pe cale amiabila, in folosul si beneficiul acestora.

PROCEDURA DIVORTULUI

Divortul reprezinta modalitatea juridica de desfacere a casatoriei. Din multitudinea de cazuri incredintate spre solutionare, am constatat ca majoritatea clientilor nostri abordeaza situatia dintr-o perspectiva pesimista, considerand divortul fie ca pe o rusine, fie ca pe un punct final al unei etape a vietii lor. Insa, dupa ce specialistii cabinetului nostru i-au indrumat, asistat si reprezentat, parcurgand impreuna cu acestia intreaga procedura de divort, au constatat ca se simt mult mai liberi, redescoperindu-si valorile personale si realizand ca au forta psihica, fizica si emotionala pentru a porni pe un nou drum, de data aceasta cu mai multa experienta.

 

Legislatia actuala din Romania, ofera sotilor mai multe modalitati pentru desfacerea casatoriei, dar cea mai sigura, chiar daca nu este intotdeauna cea mai rapida, o reprezinta divortul pe cale judecatoreasca, urmand calea dreptului comun. Din prisma motivelor care pot sta la baza desfacerii casatoriei instanta de judecata poate pronunta hotararea de divort din culpa ambilor soti (culpa comuna), din culpa exclusiva a unuia dintre soti sau poate lua act de acordul sotilor cu privire la desfacerea casatoriei.

 

Din punct de vedere al duratei, un litigiu in instanta avand ca obiect desfacerea casatoriei prin divort, poate varia de la 3 luni pana la 6 luni, in functie de complexitatea cauzei, de posibila intelegere dintre soti, de multitudinea probelor propuse si administrate in cauza, de existenta copiilor minori, dar si de gradul de aglomerare al instantelor de judecata.

 

Ca si costuri, un divort nu implica eforturi financiare deosebite, fiind vorba numai despre un cumul dintre taxa judiciara de timbru si onorariul avocatial, cheltuieli care pot fi recuparate in cazul in care instanta pronunta o hotarare judecatoreasca de divort din culpa exclusiva a sotului parat.

 

O situatia aparte, din punct de vedere afectiv-emotional, o reprezinta divortul in care sunt implicati copii minori, rezultati din casatorie si in care interesul superior al acestora primeaza in defavoarea desfacerii casatoriei care cade in planul secund.

 

Pentru instantele de judecata din Romania este extrem de important ca minorul care va ramane in ingrijirea unuia dintre parinti sa beneficieze de toate conditiile morale si materiale necesare cresterii si educarii acestuia intr-un mod armonios, fizic si mental,  iar parintele respectiv sa fie garantul reprezentarii, in mod corect, a intereselor minorului.

 

Intotdeauna ne-am sfatuit clientii sa faca separatia dintre neintelegerile care au dus la divort si relatia personala dintre acestia si copil si sa se inteleaga intre ei si spre binele minorului cu privire la persoana in ingrijirea careia acesta ar fi mai bine sa ramana si cu privire la contributia financiara a sotului care paraseste familia, cabinetul nostru venind in sprijinul acestora cu propuneri viabile si optime realizate in baza experientei dobandite in domeniu si a practicii instantelor de judecata.

 

Din pacate, am intalnit si situatii in care relatia dintre soti era grav vatamata, ajungandu-se pana la acte grave de violenta in familie care au impus instituirea unor ordine de protectie pentru sotul agresor prin care instanta judecatoreasca a luat hotararea evacuarii agresorului din locuinta familei, a dispus obligarea acestuia la pastrarea unei distante minime fata de persoana vatamata, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia, ori fata de locul acesteia de munca sau resedinta sa sau chiar a obligat agresorul sa intrerupa orice contact, inclusiv telefonic sau in orice alta modalitate de comunicare cu victima.

 

Avand in vedere multitudinea si complexitatea spetelor de care ne-am lovit in practica si pentru care nu exista un model tip de actiune sau un formular de cerere de chemare in judecata in materia divortului,  asa cum multi justitiabili ne-au solicitat, fiecare caz avand specificul sau si fiecare situatie avand o rezolvare personala si distincta de a altora, cabinetul nostru va poate oferi urmatoarele tipuri de servicii:

 

  • consiliere juridica de specialitate cu privire la procedura divortului, formularea actiunii de divort, intocmirea dosarului de divort si stabilirea strategiei de urmat.
  • asistenta si reprezentare in fata instantelor judecatoresti, pe fondul cauzei si in caile de atac pe durata procesului de divort.
  • redactare inscrisuri necesare, complementare cererii de chemare in judecata sau a intampinarii/cererii reconventionale, dupa caz.
  • asistare si indrumare cu privire la efectuarea anchetei psiho-sociale in vederea stabilirii locuintei minorului.
  • consiliere de specialitate privind exercitarea autoritatii parintesti, obligatia legala de intretinere, cuantumul acesteia si modalitatea in care se va presta obligatia.
  • stabilirea cadrului legal de acordare despagubiri/prestatie compensatorie, indeplinirea conditiilor reglementate de dispozitiile noului cod civil.
  • reprezentarea cetatenilor romani stabiliti in strainatate in litigiile de divort precum si a cetatenilor de nationalitati diferite si stabilirea statului competent in solutionarea cererii de divort.
  • redactare cerere ordin de protectie, formulare si sustinere in fata instantelor judecatoresti competente a solicitarii avand ca obiect ordin de protectie.

Partajul bunurilor comune ale sotilor

In conformitate cu noile prevederi ale Codului Civil, intrat in vigoare la data de 01.10.2011, inainte de incheierea casatoriei, sotii isi pot alege, prin conventie matrimoniala, un alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale, putand astfel opta pentru regimul separatiei de bunuri sau pentru cel al comunitatii conventionale.

 

Pentru casatoriile incheiate inainte de data de 01.10.2011 si care se supuneau regimului comunitatii de bunuri, ca regim legal obligatoriu, dar si pentru casatoriile incheiate ulterior acestei date, sub regimul comunitatii legale, pentru sistarea starii de proprietate comuna in devalmasie este necesara partajarea acestora.

 

Legislatia in vigoare confera partilor posibilitatea alegerii modalitatii efectuarii partajului bunurilor comune, cea mai simpla, discreta si avantajoasa cale, din punct de vedere fianciar, fiind cea a partajului conventional, realizat prin intelegerea ambilor soti, nefiind necesara o actiune in instanta.

 

Partajul judiciar, este operatiunea juridica prin care sotii care nu se inteleg cu privire la impartirea bunurilor dobandite in timpul casatoriei apeleaza la instanta de judecata in vederea sistarii starii de coproprietate si a transformarii dreptului indiviz al partilor intr-un drept divizibil si exclusiv. Si in aceasta situatie exista posibilitatea ca pe parcursul procesului de partaj, in cazul in care partile se inteleg cu privire la impartirea bunurilor, acestea sa incheie o tranzactie de care instanta de judecata sa ia act.

 

Procedura de partaj se poate realiza oricand, la cererea oricaruia dintre soti, nefiind conditionata de introducerea cererii de divort, sotii putand opta pentru partajul judiciar in cadrul procedurii de divort sau, ulterior acestei proceduri, printr-o actiune separata.

 

Practica judiciara in domeniu a statuat faptul ca, in situatia in care actiunea de partaj este introdusa odata cu actiunea de divort, aceasta se disjunge, urmand sa aiba regimul juridic al unei actiuni de sine statatoare, deoarece in cadrul actiunii de partaj instanta de judecata trebuie sa stabileasca intinderea dreptului de proprietate al sotilor in functie de contributia fiecaruia la dobandirea bunurilor, precum si aportul fiecarui sot si natura acestuia, pecuniara sau in natura, cea din urma materializata in munca efectiva depusa in gospodarie, modalitatea concreta de partajare a bunurilor, posibilitatea atribuirii acestora in natura, actiunea de partaj avand o intindere in timp mult mai indelungata decat actiunea de divort.

 

In cadrul bunurilor coumne, dobandite de soti in cadrul casatoriei si care compun, in totalitatea lor, masa paratajabila, nu pot intra bunurilor dobandite de catre unul dintre soti prin mostenire legala, donatie, legat, cu exceptia situatiei in care dispunatorul a stipulat, in mod expres, ca acestea vor fi bunuri comune, bunurile care sunt destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, cu exceptia cazului in care acestea sunt elemente ale fondului de comert care face parte din comunitatea de bunuri, drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor si asupra semnelor distinctive pe care unul din soti le-a inregistrat, bunurile de uz personal, manuscrisele stiintifice ori literare, schitele, bunurile dobandite cu titlul de recompensa sau premiu, proiectele de inventii sau alte asemenea bunuri, indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru prejudiciul material sau moral, bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu si bunul dobandit in schimbul acestora precum si fructele bunurilor proprii.

 

In cadrul procedurii de partaj, cabinetul nostru va ofera urmatoarele servicii:

 

  • consultanta de specialitate cu privire la identificarea si inventarierea bunurilor comune supuse partajului, la modalitatea cea mai convenabila si avantajoasa de partajare si la admisibilitatea actiunii de partaj, la efectele juridice ale partajului si la desfiintarea acestuia.
  • consultanta juridica in ceea ce priveste efectele juridice ale regimului matrimonial ales sau modificat de catre soti cu privire la actiunea de partaj si la raporturile patrimoniale dintre soti.
  • consultanta juridica de specialitate cu privire la drepturile creditorilor unuia dintre soti si posibilitatea intervenirii acestora in cadrul actiunii de partaj precum si posibilitatea stingerii datoriilor nascute in legatura cu un bun comun.
  • consultanta, asistenta si reprezentare in fata institutiilor bancare in situatia partajului locuintei comune dobandite in timpul casatoriei prin contractarea unui credit ipotecar, precum si in cazul altor credite angajate de catre acestia in perioada mariajului.
  • redactare inscrisuri necesare, asistare si reprezentare in procedura de partaj.
  • asistarea si/sau reprezentarea in faza de negociere si incheiere a tranzactiei judiciare si a partajului conventional.
  • orice alte actiuni care decurg din actiunea de partaj.

Exercitarea autoritatii parintesti (custodia minorilor)

Din necesitatea schimbarii mentalitatii conform careia parintele caruia ii este incredintat minorul, poate exercita, in mod discretionar, autoritatea pe care i-o confera calitatea de parinte, Noul Cod Civil, in vigoare din data de 01.10.2011, prin dispozitiile sale, a inlocuit institutia incredintarii minorului spre crestere si educare unui dintre parinti cu institutia stabilirii locuintei minorului la unul dintre parinti si exercitarea autoritatii parintesti, in comun, de catre ambii parinti, in mod egal si avand ca si reper principiul interesului superior al minorului in toate demersurile si deciziile care privesc copiii minori.

 

Regula impusa de noile reglementari in vigoare este aceea de a se pleca de la prezumtia ca autoritatea parinteasca se exercita in comun, existand posibilitatea, in cazuri temeinic justificate, probate si bine argumentate ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre un singur parinte, insa, asemenea situatii, sunt intalnite foarte rar in practica judiciara, deoarece exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte echivaleaza cu decaderea din exercitiul drepturilor parintesti ale celuilalt.

 

Indepartarea unui parinte de la exercitarea autoritatii parintesti se poate dispune de catre instanta de judecata in cazul in care parintele respectiv se face vinovat fata de minor de fapte care pun in pericol viata si integritatea acestuia, de acte de violenta fizica sau verbala, de acte de constrangere sau umilinta sau respectivul parinte sufera de afectiuni psihice sau este dependent de consumul de alcool sau de droguri si, nu in ultimul rand, a fost condamnat pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri sau infractiuni cu privire la viata sexuala.

 

Exercitarea autoritatii parintesti se dispune de catre instanta in cadrul actiunii de divort, indiferent daca sotii au formulat sau nu acest capat de cerere, prin analiza intregului material probator administrat in cauza precum si tinandu-se cont de interesul superior al copilului.

 

In situatia in care parintii copilului nu sunt casatoriti sau nu erau casatoriti la momentul nasterii copilului, acestia vor exercita autoritatea parinteasca asupra minorului/minorilor, in comun, in mod egal, niciunul dintre parinti neputand dispune dupa bunul sau plac si in mod exclusiv in defavoarea celuilalt parinte cu privire la luarea unor decizii importante asupra cresterii, educarii, dezvoltarii psihice si intelectuale, pregatirii si sanatatii copilului pana la momentul la care se va stabili, printr-o hotarare judecatoreasca, in ce modalitate se va exercita autoritatea parinteasca.

 

Intotdeauna cabinetul nostru si-a indreptat atentia spre o corecta informare a parintelui sau parintilor, cu privire la obligatiile acestora care decurg din exercitarea autoritatii parintesti, indrumandu-i spre realizarea unei concilieri in interesul minorului si pentru ca acesta sa se poata dezvolta armonios mental, fizic si psihic, cu respectarea si garantarea ansamblurilor drepturilor sale.

 

Nu de putine ori am intalnit situatii in care elementele avute in vedere de catre instanta de judecata la momentul stabilirii modalitatii de exercitare a autoritatii parintesti au suferit modificari, fie prin faptul ca unul dintre parinti a ajuns, in decursul timpului, sa exercite acte de violenta asupra copilului minor, sau a fost condamnat pentru fapte care au legatura cu minorii, fie prin faptul ca au incetat conditiile care au dus la stabilirea de catre instanta a exercitarii autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre un singur parinte, cabinetul nostru reprezentand cu succes in instanta parintele care a dorit modificarea unei astfel de hotarari judecatoresti.

 

In cadrul tuturor litigiilor de acest gen, am sfatuit clientii nostri sa opteze pentru exercitarea autoritatii parintesti in comun si sa nu transforme aceasta obligatie intr-o arma a razbunarii fata de celalalt sot, aratandu-le, din prisma minorului, ca aceasta exercitare a autoritatii parintesti ii este utila si necesara in procesul de crestere si educare, acesta nefiind vinovat de neintelegerile care au dus la separatia parintilor sai.

Stabilire si modificare locuinta minor

In procedura judiciara de stabilire a locuintei copiilor minori la unul dintre parinti, in situatia in care parintii nu se inteleg, precum si in situatia in care intelegerea partilor este contrara interesului superior al minorului, instanta de judecata, va avea in vedere o serie de factori, fara ca vreunul din acestia sa fie absolutizati, printre care:varsta copilului, conditiile morale si materiale pe care fiecare parinte le poate asigura pentru o buna ingrijire, crestere si dezvoltare fizica, psihologica, educationala, atasamentul copilului fata de parinte, opinia copilului de 10 ani, tinand cont de varsta si maturitatea acestuia, istoricul copilului, avand in vedere eventualele comportamente de neglijare, abuz, violenta, interes, grija manifestate de catre parinti, asigurarea unei continuitati si a unui mediu familial stabil si alte aspecte care tin de respectarea interesului superior al minorului.

 

Ca regula, locuinta minorilor se stabileste la domiciliul unuia dintre parinti, nefiind posibila stabilirea locuintei in mod alternativ, celalalt parinte avand dreptul de a mentine legaturi personale cu acestia in cadrul unui program de vizitare, stabilit de catre instanta de judecata, in situatia in care nu exista intelegere intre soti.

 

Din punct de vedere probator, in aplicarea si respectarea interesului superior al minorului, un rol deosebit de important in litigiile avand ca obiect stabilirea locuintei minorulului, il detine raportul de ancheta psihosociala, care traseaza liniile directoare in conturarea notiunii de interes superior al minorului si care are ca scop verficarea conditiilor de locuit corespunzatoare unei cresteri adecvate, care sa corespunda si sa permita dezvoltarea spirituala si sociala a minorului intr-un mediu familial stabil, permitand instantei de judecata sa analizeze, in paralel, cele doua rapoarte, realizate in mod obiectiv de catre reprezentantii autoritatilor tutelare la locuintele ambilor parinti, verificarea veniturile reale ale parintilor, a modului in care acestia isi indeplinesc obligatiile fata de minorul pe care il au in grija si nu in ultimul rand, a felului in care parintii sunt caracterizati in comunitatea din care fac parte.

 

In cazul in care aceste criterii se modifica, in sensul in care parintele la al carui domiciliu a fost stabilita locuinta minorului nu mai are aceleasi conditii locative si financiare de crestere si educare a minorului sau nici aceleasi conditii morale avute in vedere de catre instanta la momentul pronuntarii hotararii, celalalt parinte poate solicita instantei de tutela sa dispuna modificarea masurilor stabilite anterior cu privire la locuinta minorului, in conditiile in care nu exista intelegere intre parinti.

 

Parintele care solicita schimbarea masurii stabilirii domiciliului minorului la locuinta sa, trebuie nu numai sa probeze faptul ca celalalt parinte nu mai prezinta conditiile necesare in vederea asigurarii cresterii si dezvoltarii armonioase a minorului, ca stabilitatea si continuitatea ingrijirii, cresterii si educarii acestuia nu mai sunt asigurate, dar, mai ales, sa demonstreze instantei de tutela faptul ca acesta si-a imbunatatit conditiile pe care le avea la momentul la care instanta a stabilit locuinta minorului la domiciliul celuilalt parinte.

 

Un caz controversat in practica judiciara il reprezinta situatia in care parintele la domiciliul caruia a fost stabilita locuinta minorului, este nevoit, din motive obiective, sa-si stabileasca domiciliul/resedinta, intr-un alt oras. In aceasta situatie este normal si necesar ca respectivul parinte sa solicite celuilalt acordul, noi sfatuindu-ne clientii spre forma scrisa a acestuia pentru a evita conflictele ulterioare.

 

Pe de alta parte, in aceasta situatie, multi parinti, facand confuzie intre stabilirea locuintei minorului la domiciliul acestora si custodia exclusiva, considera ca nu este necesar acordul celuilalt parinte, motiv pentru care dispun, in mod exclusiv, asupra acestei masuri, ingradind in acest mod exercitarea autoritatii parintesti in comun. Din experienta acumulata, a rezultat faptul ca este necesara o ancheta psihosociala la noua resedinta si o hotarare a instantei care sa incuviinteze modificarea survenita, aflandu-ne in aceasta situatie in prezenta unui caz tipic de schimbare a locuintei minorului, chiar daca minorul ramane in continuare sa locuiasca impreuna cu acelasi parinte.

 

Lucrurile difera in situatia in care parintele la care a fost stabilita locuinta minorului, isi stabileste domiciliul/resedinta in strainatate, in acest caz, confruntandu-ne cu doua situatii:

 

Prima, si cea mai fericita, este cea in care respectivul parinte doreste sa isi ia copilul cu el la noua resedinta, sens in care legislatia statului respectiv primeaza, in general fiind solicitata o hotarare judecatoreasca a autoritatilor din Romania in acest sens.

 

A doua situatia este cea in care parintele la care a fost stabilita locuinta minorului decide sa plece la munca in strainatate, pe o perioada nedeterminata, stabilindu-si resedinta, cu forme legale, pe teritoriul altui stat, lasand minorul in grija bunicilor sau a altor rude din Romania, fara a cere consimtamantul celuilalt parinte, fara a aduce la cunostinta serviciului de asistenta sociala de la domiciliul sau acest fapt, cu minim 40 de zile inainte si fara a solicita instantei de tutela delegarea de autoritate parinteasca.

 

Daca in primul caz solutionarea situatiei este destul de simpla, atat timp cat celalalt parinte este de acord, in cea de-a doua situatie, intervine obligativitatea stabilirii locuintei minorului la unul dintre parinti deoarece, prin plecarea parintelui la care a fost stabilita locuinta minorului, acesta nu poate ramane in ingrijirea altor persoane, in lipsa unei hotarari judecatoresti si in lipsa acordului expres al persoanelor desemnate sa se ocupe de minor, exprimat in fata instantei de tutela care va dispune, prin hotararea judecatoreasca si cu privire la drepturile ce urmeaza a fi delegate.

 

Prin urmare, stabilirea sau modificarea locuintei unui minor reprezinta un act de o maxima importanta care poate influenta in mod covarsitor procesul de crestere si educare al acestuia, motiv pentru care avocatii cabinetului nostru au gandit si conceput o paleta larga de servicii precum:

 

  • consultanta si indrumarae socio-juridica in ceea ce priveste modul in care se stabileste locuinta minorului;
  • redactare inscrisuri necesare, complementare cererii de chemare in judecata sau a intampinarii/cererii reconventionale, dupa caz;
  • asistare si indrumare cu privire la efectuarea anchetei psihosociale in vederea stabilirii locuintei minorului;
  • traducerea si legalizarea inscrisurilor necsare efectuarii anchetei psihosociale prin comisie rogatorie;
  • asistare si reprezentare in fata instantelor judecatoresti competente in vederea stabilirii domiciului minorului pe teritoriul Romaniei sau in afara acestuia;
  • legalizarea hotararii judecatoresti pronuntate in litigiile care au ca obiect stabilirea domiciliului minorului precum si modificarea acestuia;
  • redactare si emitere notificari, memorii, instiintari, cereri catre autoritatile competente in solutionarea situatiilor incidentale cu privire la litigiile de acest gen;
  • alte servicii conexe.

Stabilire / reducere / majorare cuantum pensie de intretinere

Caracterizata ca un drept al copilului cu privire la care parintele nu poate dispune, pensia de intretinere se poate defini ca fiind contributia obligatorie a parintilor la cheltuielile de crestere si educare a minorului care se manifesta in mod egal, solidar si continuu, pana la implinirea varstei de 18 ani, iar in cazul continuarii studiilor, pana la implinirea varstei de 26 de ani.

 

Regula instituita de Codul Civil o reprezinta executarea in natura a obligatiei de intretinere atat din partea parintelui la care a fost stabilita locuinta minorului cat si din partea celuilalt parinte, exceptia facand-o situatia in care obligatia de intretinere in natura nu se executa de bunavoie, moment in care instanta de tutela va dispune executarea obligatiei prin plata unei pensii stabilita fie printr-o suma fixa de bani fie printr-un procent din venitul lunar net obtinut de catre parinte.

 

Chiar daca legislatia in vigoare statueaza contributia strict in natura a parintelui la care a fost stabilita locuinta minorului, nu reglementeaza si o modalitate de control asupra exercitarii acesteia sau o sanctiune la momentul neexercitarii respectivei obligatii, dar fata de celalalt parinte, fata de care s-a stabilit executarea pensiei de intretinere prin plata unei sume de bani, normele de drept prevad santiuni pentru nerespectarea obligatiei de intretinere stabilita de catre instanta de tutela care pot merge pana la constatarea abandonului de familie, in situatia neplatii pensiei de intretinere pentru mai multe luni consecutiv.

 

La momentul stabilirii pensiei de intretinere sub forma de contributie baneasca, instanta de tutela va tine intotdeauna seama de veniturile pe care le detine, in concret, parintele care va fi obligat la plata lunara a acesteia, in situatia in care acesta nu propune o suma fixa pe care sa o ofere minorului, suma care se indexeaza de drept, trimestrial, in functie de rata inflatiei.

 

In situatia in care apar schimbari cu privire la mijloacele financiare ale parintelui obligat la plata pensiei de intretinere sub forma baneasca, acesta are obligatia sa procedeze la actualizarea sumei, in mod voluntar, in caz contrar, celalalt parinte avand la indemana o actiune in instanta in vederea recalcularii pensiei de intretinere datorate minorului de catre celalalt parinte.

Suplinire consimtamant parinte

 

Suplinirea consimtamantului este o actiune pe care o are la indemana parintele care nu exercita in mod exclusiv autoritatea parinteasca de a obtine, pe cale judecatoreasca, o hotarare de incuviintare a scoaterii minorului de pe teritoriul Romaniei si deplasarii acestuia pe teritoriul altui stat, prin suplinirea acordului celuilalt parinte care refuza, in mod nejustificat, sa-l ofere, in forma autentica.

 

In general, aceasta masura se poate dispune de catre instanta pe o perioada determinata, avand un caracter provizoriu, neputand fi o masura prin care se urmareste eludarea prevederile legale referitoare la stabilirea locuintei minorului pe teritoriul altui stat, in afara teritoriului Romaniei, parintele care solicita suplinirea consimtamantului  fiind obligat atat sa probeze refuzul nejustificat al celuilalt parinte de a-si da acordul in forma autentica in acest sens, cat si necesitatea deplasarii minorului pe teritoriul altui stat (mentinerea relatiilor cu familia extinsa, participarea la jocuri/concursuri/olimpiade etc).

 

In situatia in care se justifica urgenta luarii acestei masuri de catre instanta de tutela, iar procedura pe dreptul comun de suplinire a consimtamantului ar duce la intarzierea sau pierderea unor oportunitati pentru minor, aceasta actiune poate fi solicitata si pe procedura de urgenta, urmand ca instanta sa dispuna cu privire la aceasta masura inainte de solutionarea fondului cauzei.

 

Cabinetul nostru ofera, in acest sens, atat servicii de indrumare si consiliere, asistenta juridica si reprezentare in fata instantelor judecatoresti competente, de pe intreg teritoriul Romaniei cat si servicii de intocmire a documentatiei necesare si de reprezentare in fata organelor vamale si a altor institutii ale statului in vederea solicitarii, obtinerii si a eliberarii pasaportului simplu pentru minor sau a prelungirii valabilitatii si a reinnoirii acestuia, dupa caz.

Rapire internationala de minori

Procedura rapirii internationale de copii este, in pofida denumirii sale, de natura civila si are ca obiect, pe de o parte, asigurarea si garantarea drepturilor egale ale parintilor in ceea ce priveste autoritatea parinteasca, iar pe de alta parte, garantarea inapoierii imediata a copiilor deplasati sau retinuti ilicit in tara acestora de resedinta obisnuita, in orice stat semnatar al Conventiei de la Haga din 1980, conventie care reglementeaza aspectele civile ale rapirii internationale de copii.

 

In anul 1992 Romania a aderat la Conventia de la Haga din 1980 prin Legea Nr. 100/1992, motiv pentru care orice litigiu de aceasta natura va fi solutionat de catre instanta de judecata in baza normelor de procedura reglementate prin Legea Nr. 369/2004 privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, adoptata la Haga la 25 octombrie 1980, cu modificarile si completarile ulterioare, dar si in baza regulamentelor CE si a dispozitiilor in interpretare ale Curtii de Justitite a Uniunii Europene, de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor.

 

In sensul Conventiei, rapirea unui copil cu privire la care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, presupune, pe de o parte, ca minorul sa fie deplasat de catre unul dintre parinti pe teritoriul unui stat semnatar al Conventiei fara acordul parintelui care acuza rapirea, iar pe de alta parte, ca minorul care s-a deplasat, pe o perioada determinata de timp, impreuna cu unul dintre parinti pe teritoriul unui alt stat decat cel in care are resedinta obisnuita, cu acordul prealabil al celuilalt parinte, sa nu fie inapoiat in statul de resedinta la expirarea perioadei pentru care parintele si-a exprimat acordul de vointa.

 

Procedura romana de judecata a unei astfel de actiuni este foarte stricta, instanta de judecata competenta neprocedand la analizarea interesului superior al minorului sau la alte aspecte extrinseci precum neintelegerile dintre soti, frecventarea de catre minor a unei forme de invatamant din Romania, varsta copilului, cetatenia copilului sau a parintilor sai si nici macar la analizarea refuzului minorului de a se reintoarce in statul din care se presupune ca a fost rapit de catre unul dintre parinti, ci are in vedere indeplinirea unor conditii formale, reglementate de normele de drept amintite intrucat numai statul de resedinta obisnuita a minorului poate dispune cu privire la raporturile parinti-copii, precum si cu privire la masurile care se impun a fi luate pe fondul cauzei.

 

Astfel, in situatia in care instanta de judecata romana constata ca deplasarea sau retinerea copilului de catre unul dintre parinti pe teritoriul Romaniei, s-a facut in mod ilicit, in sensul Conventiei, iar toate celelalte conditii imperative sunt indeplinite, instanta de judecata va dispune inapoierea minorului in statul in care acesta are resedinta obisnuita, procedand la fixarea unui termen pentru executarea hotararii, termen care nu poate fi mai mare de doua saptamani de la momentul comunicarii sub sanctiunea unei amenzi cuprinse intre 2.500 si 12.500 lei.

 

Totodata, instanta de judecata, in cuprinsul hotararii prin care a dispus inapoierea minorului, poate autoriza parintele reclamant sa procedeze la preluare minorului fie in mod personal fie prin reprezentant in situatia in care parintele parat va refuza sa predea minorul, in mod voluntar, hotararea instantei de fond prin care s-a dispus reintoarcerea copilului in statul de resedinta fiind executorie, reclamantul avand deschisa procedura executarii silite, in conditiile dreptului comun aplicabil in materie.

 

Cu toate acestea, in situatia in care parintele care reclama un caz de rapire internationala de minori demareaza procedura de solicitare a reintoarcerii cu implinirea termenului de 1 an si pe fondul adaptarii si integrarii minorului in noul mediu, chiar daca toate conditiile pentru admiterea actiunii de rapire sunt indeplinite, instanta de judecata va pronunta o solutie de respingere a actiunii, retinand existenta situatiei de exceptie reglementata de Conventia aplicabila in materie.

 

De asemenea, in momentul in care instanta de judecata va constata existenta unor motive obiective, exterioare copilului sau parintilor sai, datorita carora reintoarcerea minorului ar avea consecinte negative asupra cresterii si dezvoltarii sale armonioase, asupra integritatii sale fizice si psihice, punandu-i in pericol viata sau sanatatea, precum si eventuale abuzuri din partea parintelui din statul de origine al copilului, instanta de judecata va proceda la respingerea actiunii, chiar daca se intrunesc elementele obligatorii ale existentei unui caz de rapire internationala.

 

Aceasta procedura anevoiasa are implicatii emotionale greu de gestionat, necesitatea consilierii si reprezentarii de catre un avocat avand o importanta covarsitoare in solutionarea corecta si legala a situatiei, atat din prisma legislatiei stufoase si a nenumaratelor conventii europene aplicabile in materie cat si din prisma factorilor de natura afectiv emotionala.

 

Este extrem de important intr-o astfel de situatie sa se apeleze, in cel mai scurt timp, la serviciile unui avocat fie numai pentru o informare sau o consiliere juridica deoarece, din experienta de caz a cabinetului nostru, a rezultat faptul ca multi parinti, constransi de relele tratamente aplicate acestora de catre soti, de factori sociali, economici sau religiosi, parasesc impreuna cu minorul statul de resedinta obisnuita al acestuia fara consimtamantul celuilalt parinte, revenind pe teritoriul Romaniei si considerand acest fapt ca un lucru firesc si ca un drept parintesc.