Procedura rapirii internationale de copii este, in pofida denumirii sale, de natura civila si are ca obiect, pe de o parte, asigurarea si garantarea drepturilor egale ale parintilor in ceea ce priveste autoritatea parinteasca, iar pe de alta parte, garantarea inapoierii de indata a copiilor deplasati sau retinuti ilicit, in tara acestora de resedinta obisnuita, in orice stat semnatar al Conventiei de la Haga din 1980, conventie care reglementeaza aspectele civile ale rapirii internationale de copii.
In anul 1992 Romania a aderat la Conventia de la Haga din 1980 prin Legea Nr. 100/1992, motiv pentru care orice litigiu de aceasta natura va fi solutionat de catre instanta de judecata in baza normelor de procedura reglementate prin Legea Nr. 369/2004 privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, adoptata la Haga la 25 octombrie 1980, cu modificarile si completarile ulterioare, dar si in baza regulamentelor CE si a dispozitiilor in interpretare ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene, de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor.
In sensul Conventiei, rapirea unui copil cu privire la care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca presupune, pe de o parte, ca minorul sa fie deplasat de catre unul dintre parinti pe teritoriul unui stat semnatar al Conventiei, fara acordul parintelui care acuza rapirea, iar pe de alta parte, ca minorul care s-a deplasat, pe o perioada determinata de timp, impreuna cu unul dintre parinti pe teritoriul unui alt stat decat cel in care are resedinta obisnuita, cu acordul prealabil al celuilalt parinte, sa nu fie inapoiat in statul de resedinta la expirarea perioadei pentru care parintele si-a exprimat acordul de vointa.
Procedura romana de judecata a unei astfel de actiuni este foarte stricta, instanta de judecata competenta neprocedand la analizarea de aspecte extrinseci precum neintelegerile dintre soti, frecventarea de catre minor a unei forme de invatamant din Romania, varsta copilului, cetatenia copilului sau a parintilor sai si nici macar la analizarea refuzului minorului de a se reintoarce in statul din care se presupune ca a fost rapit de catre unul dintre parinti, ci are in vedere indeplinirea unor conditii formale, reglementate de normele de drept amintite, intrucat numai statul de resedinta obisnuita a minorului poate dispune cu privire la raporturile parinti-copii, precum si cu privire la masurile care se impun a fi luate pe fondul cauzei.
Astfel, in situatia in care instanta de judecata romana constata ca deplasarea sau retinerea copilului de catre unul dintre parinti pe teritoriul Romaniei s-a facut in mod ilicit, in sensul Conventiei, iar toate celelalte conditii imperative sunt indeplinite, va dispune inapoierea minorului in statul in care acesta are resedinta obisnuita, procedand la fixarea unui termen pentru executarea hotararii, termen care nu poate fi mai mare de doua saptamani de la momentul comunicarii sub sanctiunea unei amenzi cuprinse intre 2.500 si 12.500 lei.
Totodata, instanta de judecata, in cuprinsul hotararii prin care a dispus inapoierea minorului, poate autoriza parintele reclamant sa procedeze la preluarea minorului fie in mod personal, fie prin reprezentant in situatia in care parintele parat va refuza sa predea minorul, in mod voluntar, hotararea instantei de fond prin care s-a dispus reintoarcerea copilului in statul de resedinta fiind executorie, reclamantul avand deschisa procedura executarii silite, in conditiile dreptului comun aplicabil in materie.
Cu toate acestea, in situatia in care parintele care reclama un caz de rapire internationala de minori demareaza procedura de solicitare a reintoarcerii cu implinirea termenului de 1 an si pe fondul adaptarii si integrarii minorului in noul mediu, chiar daca toate conditiile pentru admiterea actiunii de rapire sunt indeplinite, instanta de judecata va pronunta o solutie de respingere a actiunii, retinand existenta situatiei de exceptie reglementata de Conventia aplicabila in materie.
De asemenea, in momentul in care instanta de judecata va constata existenta unor motive obiective, exterioare copilului sau parintilor sai, datorita carora reintoarcerea minorului ar avea consecinte negative asupra cresterii si dezvoltarii sale armonioase, asupra integritatii sale fizice si psihice, punandu-i in pericol viata sau sanatatea, precum si eventuale abuzuri din partea parintelui din statul de origine al copilului, instanta de judecata va proceda la respingerea actiunii, chiar daca se intrunesc elementele obligatorii ale existentei unui caz de rapire internationala.
Aceasta procedura anevoiasa are implicatii emotionale greu de gestionat, necesitatea consilierii si reprezentarii de catre un avocat avand o importanta covarsitoare in solutionarea corecta si legala a situatiei, atat din prisma legislatiei stufoase si a nenumaratelor conventii europene aplicabile in materie, cat si din prisma factorilor de natura afectiv emotionala.
Este extrem de important, intr-o astfel de situatie, sa se apeleze, in cel mai scurt timp, la serviciile unui avocat fie numai pentru o informare sau o consiliere juridica deoarece, din experienta de caz a cabinetului nostru, a rezultat faptul ca multi parinti, constransi de relele tratamente aplicate acestora de catre parteneri, de factori sociali, economici sau religiosi, parasesc impreuna cu minorul statul de resedinta obisnuita a acestuia, fara consimtamantul celuilalt parinte, revenind pe teritoriul Romaniei si considerand acest fapt ca un lucru firesc si ca un drept parintesc.
Casa de Avocatura DRAGOMIR MIRELA-ADRIANA are o experienta de peste 14 ani in litigiile avand ca obiect rapirea internationala de copii si o rata de succes de 98%. Serviciile oferite sunt:
